Zabola Rezumat
Zabola
Rezumat
Rezumat
Zăbala este cea mai estică localitate cu populat¸ie majoritară maghiară din Bazinul Carpatic. Ungurii s-au aşezat în Curbura Carpat¸ilor în perioada Arpadiană, de unde la sfârşitul secoulul al XII-lea au fost mutat¸i în Moldova, unde pe malul drept al Siretului regatul ungar a realizat un sistem de apărare, constituit dintr-un şir de aşezări maghiare importante.
În locul comunităt¸ilor maghiari la sfârşitul secolului al XII-lea aici au fost colonizaţi secuii, care în timpul evului mediu au apărat graniţele estice ale regatului. Pentru funcţiile lor grănicereşti au primit autonomie politică, economică, socială şi culturală specifică.
Articularea feudalismului pe teritoriile autonome secuieşti s-a început numai în secolul al XV-lea, când şi în Zăbala mai multe familii au ajuns iobagi. Pentru că pericolul otoman a devenit acut în perioada respectivă, regele maghiar Matei Corvin în mod conştient a vrut să împiedice iobăgizarea secuilor liberi, având nevoie de capacitatea lor militară.
După destrămarea regatului centralizat maghiar, în anul 1542 a fost constituit principatul autonom transilvănean. În a doua parte a secolului
al XVI-lea familia Basa şi Mikes în Zăbala intră în posesia a mai multor familii de iobagi. În perioada principatului autonom ardelean cele două familii au jucat rol important în viaţa politică şi socială a vremii. Membrii familiei Mikes au participat activ şi în lupta de eliberare, condusă de Thököly Imre şi principele Francisc Rakóczi al II-lea, împotriva austriecilor cotropitori.
În timpul secolului al XVIII-lea Ardealul treptat a fost integrat în structurile politice, sociale şi economice ale Imperiului Habsburgic. La mijlocul secolului austriecii au decis militarizarea teritoriilor locuite de secui, fapt ce a produs revolta secuilor liberi. Ţăranii din Zăbala în mod activ au participat la evenimentele sângeroase de la Siculeni-Ciuc din 1764, după care foarte multe familii au emigrat tocmai în Moldova. Înfiinţarea regimentelor grănicereşti din Secuime a încărcat viaţa comunităţilor săteşti din zonă.
În timpul evenimentelor din 1848–1849 mai mulţi tineri au participat în lupta de eliberare şi de apărare a Secuimii. După constituirea Monarhiei Austro-Ungare modernizarea comunităţii din Zăbala s-a accelarat. La finele secolului al XIX-lea a fost construită calea ferată, au fost ridicate uzine forestiere, parcelele ţăranilor în 1901 au fost comasate, mai multe asociaţii culturale şi civice au fost constituite. Familia Mikes a avut un rol important în modernizarea satului. Timp de mai multe secole au constituit model cultural, social şi economic de urmat pentru localnici. Mentalitatea zăbălenilor se caracterizează tocmai prin receptivitatea lor faţă de elementele vieţii moderne.
Dezvoltarea rapidă a satului a fost brusc oprită de evenimentele din timpul primului război mondial. La sfârşitul conflagraţiei Transilvania a fost unită cu Regatul Român. Sosirea administraţiei româneşti a adus schimbări radicale şi în relaţiile interetnice din Zăbala.
În timpul celui de al II-lea război mondial Zăbala a aparţinut împreună cu Ardealul de Nord iarăşi de Ungaria. Viaţa culturală a comunităţii maghiare s-a amplificat în această perioadă. La 23 august 1944 Regatul Român a reuşit să se debaraseze rapid de armata hitleristă, întorcându-şi armele împotriva armatei germane şi ungare, forţe aliate ale românilor până atunci. La sfârşitul războiului Ardealul iarăşi a fost atribuită României.
Imediat după război şi în Zăbala puterea locală a fost preluată de comunişti. Forţa politică din Bucureşti s-a manifestat faţă de unguri cu reflexe specifice coloniale. Politica intolerantă faţă de minoritari s-a accentuat mai ales după 1965, când puterea politică a fost preluată de Nicolae Ceauşescu. În timpul domniei sale aprovizionarea populaţiei a fost precară, astfel nemulţumirea populaţiei treptat s-a accentuat. În decembrie 1989 Ceauşescu printr-o revoltă populară a fost înlăturat de la putere.
Imediat după evenimentele din decembrie privatizarea agriculturii a adus schimbări majore şi în viaţa zăbălenilor. Traiul cotidian al localnicilor este afectată în primul rând de ritmul lent al reformelor politice, sociale şi economice din România. În al doilea rând a devenit clară, că puterea din Bucureşti nu vrea să rezolve în mod definitiv, în mod european situaţia minorităţilor etnice din ţară, ci în mod conştient încearcă asimilarea lor. În Secuime după 1989 s-au creat structuri paralele: puterea politică şi viaţa culturală, şcolară este dominată de comunităţi secuieşti, majoritare în zonă; iar instituţiile economice, fiscale, armate, interne sunt dirijate din Bucureşti. Conflictele dintre aceste două structuri paralele întotdeauna se precipită şi în Zăbala.
