Chitighaz Rezumat

Teljes szövegű keresés

Chitighaz
Rezumat
Comuna Chitighaz este aşezată în depresiunea Crişului, pe teritoriul dintre Criş şi Mureş, în spatele loessului Békés–Csanád cu o climă caldă şi uscată. Pe teritorul de pustă nu ne întîlnim cu nici o apă curgătoare dar sînt caracteristice albiile pe care apele le-au umplut în regiune.
De la sfîrşitul anilor 1800 au început să are pajiştile din marginea de sud-vest a satulul. Pajiştile din partea de nord a Chitighazului în anul 1977 au fost declarate ca ocrotite, aparţinînd regiunilor de ocrotire a mediului înconjurător Szabadkígyós. În spatele acestora se găsesc rămăşiţe de stepă, în adîncituri sărătură şi mlaştini, trestiiş, straturi uscate, sărături patologice.
Neoliticul îl reprezintă cultura tisza şi vinca, epoca de aramă o reprezintă cultura bodrogkeresztur; pe lîngă cultura mormintelor (gödörsíros) şi cultura mormintelor tumulare se mai găsesc pe teritoriul comunei rămăşiţele popoarelor sarmate, gepide şi avare.
În evul mediu satul a aparţinut comitatului Zărand şi în anul 1412 a fost găsit numele acestuia în diplome. După părerea lingviştilor comuna a primit numele după cele două biserici aşezate aici.
În afară de Siket Elek comuna a fost şi sub stăpînirea familiei Erdőhegyi, iar în 1420 a fost sechestrată de către Maróti János moşierul domniei Gyula.
În anul 1482 regele Mátyás a donat-o fiului său nelegitim Janos Corvin, mai tîrziu Ulaszlo al II-lea lasă văduvei lui Corvin care s-a măritat cu groful Brandenburgi György.
Domnia Gyula precum şi administraţia satului Chitighaz a fost văzută de capitanii cetăţii şi judecătorii cetăţii.
În anul 1526 locuitorii comunei Chitighaz au plătit impozit militar 24 de forinţi, Chitighazul aparţinînd comunelor mai înstărite. În jurul anului 1530 a ajuns în posesia lui Istvan Olah iar în 1452 din nou în posesia cetăţii Gyula. În 1557 regele o posedă lui Olcsarovics Demeter căpitanul cetatii.
Kerecsényi Miklós la 2 julie 1566 s-a luptat într-o bătălie cu turcii la Chitighaz iar după căderea cetăţii Gyula întinderea timp de 129 de ani a ajuns pe mîna cuceritorilor musulmani. În perioada aceasta satul a făcut parte din nahia Zarand, sangeacbeilicul Gyula din vilaietul Temesvár. În aceasta perioadă era între satele cu populaţie mai numeroasă. După războaiele de eliberare populaţia a disparut şi a intrat în proprietatea tezaurului. În 1700 a ajuns pe mîinile lui János Jakab Löwenburg care a început o mare acţiune de colonizare; atunci s-a populat şi comuna Chitighaz cu populaţie romînească care şi în ziua de azi determină caracteristicile etnice ale comunei, fiind în Ungaria comuna cu cea mai mare populaţie românească. În 1732 Lövenburg a lăsat-o ginerelui său groful Gaisruck Antal. Tezaurul a luat înapoi de la el şi în 1741 a fost vândut lui Andrásy Zsigmond (1725– 1750). În 1793 familia a dispărut şi Almásy Ignác 1751–1840) a luat în stăpînire teritoriul. Fiul său Alajos (1784–1850) mai tîrziu folosind castelul ca locuinţă definitivă.
La adunarea populară care a avut loc la 2 aprilie 1848 în comitet au fost aleşi 25 de membri. Au organizat garda naţională cu 49 de persoane. În comisia permanentă a judeţului, şapte membri au reprezentat Chitighazul. Membrii gărzii la Nagybecskerek şi-au îndeplinit serviciul. Mai tîrziu
în batalionul voluntar format din 387 persoane, au luat parte patru Chitighăzeni. Cel mai spectaculos semn de dezvoltare a fost în 1858 cînd s-a pus în mişcare calea ferată. Marfarele şi circulaţia personală în fiecare an a devenit mai inportantă. Odată cu apariţia acesteia s-au asigurat noi locuri de muncă.
Din anul 1884 funcţionează în comună telefonul.
Începînd din anul 1860 s-a sistematizat odată la săptămînă (lunea) ţinerea pieţei.
La revoluţia din octombrie 1918, situaţia de panică din cauza căderi armatei s-a a dominat şi la Chitighaz. Au fost deschise cu forţă magaziile căli ferate. Au luat naştere opoziţii naţionale. La sfîrşitul lui februarie 1919 la Chitighaz s-a format divizia a şasea, care a apărat teritoriul de la Arad pînă la marginea Tisei. Începînd din 21 martie timp de 10 zile reşedinţa comandamentului a fost la Chitighaz. După formarea Armatei Roşie companiile roşii prin Chitighaz au trecut la punctul de comandă Arad. În a doua zi după proclamarea republici sovietice, în 22 martie sa ales sfatul popular şi directoriul cu 5 membri.
În urma evacuării Aradului sfatul judetean a armatei muncitorilor şi agricultorilor s-a refugiat la Chitighaz şi aici s-a cazat la castelul Almasy atunci nelocuit.
La 25 aprilie 1919 în ziua da Paşti a pornit atacul armatei române. Administraţia burgheză română a existat în comună pană la sfîrşitul lunii martie 1920.
Majoritatea locuitorilor români din comună au urmat politica moderată maghiarofilă a preotului ortodox Beleş Vazul iar cu trupele române doar 70 de persoane au plecat în România.
Odată cu trianonul comuna a ajuns din mijlocul ţării la marginea acesteia.
La 3 iulie 1920 comisia internaţională de stabilire a graniţei a stabilit o graniţă provizorie. După 1920 a fost o perioadă grea pentru sat din cauza schimbărilor ecomomice şi nu cu mult mai tîrziu, suferind din cauza al II-lea război mondial.
La 24 septembrie sovietici au cucerit satul Elek. Grupele înaintaşe s-au intrat la Chitighaz pe terenul Petőfitelep. Aici au tras liniile de front timp de două săptămîni. Atacul general al frontului ucran al 2-lea a început la 6 octombrie şi s-a terminat cu ocuparea satului de către sovietici.
Împărţirea pămîntului s-a întins pînă la 1947. 2073 jugăre de pămînt s-a împărţit la 452 de persoane. 442 de persoane au primit locuri de casă în vecinătatea castelului.
La 1950 s-a constituit consiliul comunal. La 1956 în timpul revoluţiei au îndepărtat conducătorii comunişti. “Ordinea” în cele din urmă s-a stabilit cu ajutorul armatei sovietice – dupa teroarea forţelor publice – la 8 martie 1957 la şedinţa de partid. Sa înfiintat şi garda muncitorească. Sarcina de bază a puterii la sate precum şi la Chitighaz a fost colectivizarea.
La 1779 încă a existat biserica de lemn, şi s-a construit lîngă ea biserica nouă care există şi acum. La 1998 s-a terminat noua pictură a acesteia. Cu această ocazie au schimbat iconostasul bisericii şi icoanele pictate pe pînză. Pereţii şi tavanul biserici după tradiţie, au fost pictate în frescă.
Din punctul de vedere a rînduielilor bisericesti, biserica romănă ortodoxă în anul 1920 a aparţinut prin parohia Chişineu-Criş de episcopia ortodoxă română de la Arad. După 1920 situaţia canonică a devenit nesigură. Nu au mai putut avea legături oficiale cu autorităţile bisericeşti din România.
După mai mult de 20 de ani de nesiguranţă în anul 1946 s-a înfiinţat la Gyula conzistoruil român-ortodox din Ungaria, mai tîrziu la 1997 – Episcopia Ortodoxă Română.
Din caracterul colonizării provine că cultura populară a consătenilor maghiari nu-i unitară.
Populaţia română din Chitighaz şi-a păstrat tradiţiile şi obiceiurile arhaice şi anumite elemente din cultura populară pînă la mijlocul sec.al XX-lea.
Obiceiurile din zilele însemnate le practică şi astăzi, ele marchiază identitatea naţională a locuitorilor.
Volumul acesta arată un bogat exemplar cu tradiţiile comunei.

 

 

A témában további forrásokat talál az Arcanum Digitális Tudománytárban

ÉRDEKEL A TÖBBI TALÁLAT